Despre competiție | Ana Dobre Psiholog

• Afirmația că trebuie să obligăm copiii să concureze, deoarece “viața este o competiție”, derivă dintr-o realitate trunchiată: în viață nu întâlnim numai situații care necesită competiție, ci și situații care necesită cooperare sau situații care nu necesită nici una nici alta.

De ce trebuie formați copiii pentru cele mai ostile evenimente?

Nu există niciun studiu în sprijinul ipotezei că o copilărie lipsită de griji duce la inadaptare în fata greutăților de mai tărziu. Dacă nu doare să speri la mai mult, ce rost are să fii adus cu picioarele pe pământ înainte macar să ai ocazia de a-ți deschide aripile?

Din punct de vedere al psihologiei dezvoltării, filozofia că trebuie să ne obișnuim cu durerea este complet eronată. Oamenii nu ajung să facă față mai bine nefericirii pentru că au fost făcuți nefericiți la modul deliberat când erau mici. Dimpotrivă, cea mai bună pregătire pentru dificultățile vieții o primesc când sunt sprijiniți și respectați, când primesc îndrumare călduroasă, iubire necondiționată și când au posibilitatea de a avea un cuvânt de spus cu privire la ceea ce li se întâmplă. Aceasta este baza care permite omului să înțeleagă ce nu este în regulă cu persoanele lipsite de empatie și instituțiile coercitive, să înțeleagă de ce notele și pedepsele și competiția nu sunt o componentă obligatorie a vieții și să creeze alternative la acestea.

Experiențele emoționale pozitive oferă copiilor încredere în sine și posibilitatea psihologică de a depăși greutățile.

Copiii iubiți și respectați sunt cel mai bine pregătiți să se confrunte constructiv cu situațiile în care iubirea  și respectul sunt absente.                                

Ana Dobre Psiholog