INTERVIU Andreea Niță,Președinte Acces Oltenia:”Succesul și reziliența ONG-urilor se bazează pe un leadership participativ-delegativ,ce transformă echipele în familii”

Cum a apărut Asociația de Consultanță și Consiliere Economico-Socială Oltenia?

La 25 de ani credeam, la fel ca Goethe, că ”lumea nu e a celor care pot, ci a celor care vor”! Și, voiam atât de mult….. Mintea mea era plină de idei, speranțe și vise! Curajul pionieratului era specific decadei existenței mele, caracterizată de voință! Absolvisem Filosofia-Sociologia în anul promulgării Ordonanței 26/2000, cu privire la asociații și fundații. O coincidență fericită afirm, zâmbind acum! Asta pentru că, instinctiv, îmi propusesem să îmi identific în anii studenției perspectivele ocupaționale cele mai apropiate structurii mele psiho-sociale. Am avut șansa de a lua contact timpuriu cu timidele inițiative civice ale acelor vremuri. Suficient însă pentru ca entuziasmul tinereții și efervescenta mea curiozitate de a asimila experiențe profesionale diverse să-mi poarte pașii către modelul implicării civice. Sincretismul ideilor mele a stat la baza proiectelor mai bine de o decadă și jumătate, până la maturizarea mea profesională, ce mi-a permis conștientizarea importanței transferului de experiență. Practic, demersurile singulare rămân izolate și fără impact, cele colective fiind mult mai durabile și mai penetrante. Acest lucru m-a făcut să conștientizez că un ONG înseamnă întâi de toate o echipă! Fără investiția în ceea ce am considerat a fi cea mai consistentă resursă, și anume, în capitalul uman, nicio entitate nu poate supraviețui pe termen lung. Așa cum într-o familie eforturile se concentreză către creșterea și educarea copiilor prin iubire și modele valoroase inspiraționale, tot așa în ONG-uri oamenii formează o familie ce caută să se modeleze și să se dezvolte permanent.

Familia ACCES Oltenia a devenit în timp o bornă civică ce indică locul în care se difuzează preocuparea pentru cei aflați în nevoie, povestea noastră fiind scrisă de oameni dedicați celor care se află în drumul lor spre inserție și reinserție socială!

Care este cartea de vizită a ACCES Oltenia ?

Cu tenacitate și consecvență am realizat în acești ani peste 150 de proiecte și campanii pentru un număr de aproximativ 5000 de beneficiari (persoane aflate în stare de vulnerabilitate și marginalizare, copii și vârstnici, familii monoparentale, șomeri și rromi etc). Diversitatea proiectelor noastre și pasiunea cu care le-am realizat mă pune în dificultatea de a le prioritiza relevanța. Totuși, nu pot să nu menționez câteva cu impact pe termen lung pentru regiunea Sud-Vest Oltenia:

– ”Împreună pentru copiii noștri” (un proiect major de foundraising reușit pentru achiziționarea primului aparat de chirurgie laparoscopică necesar Secției de Chirurgie Pediatrică a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova)

– ”Eroii și supereroii de poveste” & ”We care, we share” (proiecte prin intermediul cărora am înființat, amenajat și dotat 2 săli de joacă în cadrul Secțiilor de Pediatrie ale Spitalelor Clinic Județean de Urgență Craiova și Filantropia Craiova)
– ”Pictăm pe chip speranță” (proiect anual destinat femeilor care se confruntă cu lupta împotriva cancerului, cărora le consolidăm încrederea că psihicul e principalul lor aliat)
– ”Tolerant prin voluntariat” și ”Celebrate Culture” (proiecte de construire a rețelei de volunatri și a unei culturi care să formeze și să mențină viu interesul tinerilor pentru domeniile sănătate, mediu, cultură și educație nonformală)
– ”Albumul de familie”,”Atelierele de creație ale Centrului Misionar-Educativ al Parohiei Oota Craiova” și campaniile bianuale de acoperire a nevoilor primare pentru zeci de familii din ruralul județului Dolj
Peste 1000 de voluntari și o echipă feminină plină de abnegație și pasiune și-au pus toate energiile în slujba binelui și frumosului și au ferecat efortul în cutia Pandorei, eliberând speranța. Astfel, toate proiectele sociale ale ONG-ului ACCES Oltenia sunt adăpostite de umbrela ACCES LA SPERANȚĂ: acolo unde totul prinde viață, fie că plantăm salcâmi pentru a reface perdeaua forestieră din sudul județului, fie că promovăm acțiunile culturale ale Craiovei (voluntarii fiind prezenți la spectacolele Teatrului Național Marin Sorescu, ale Filarmonicii Oltenia din Craiova, ale Casei de Cultură Traian Demetrescu, ale Târgului de Carte Gaudeamus), fie că îi acompaniem educativ și ludic pe micuții pacienți suferinzi internați în spitalele nostre, fie că manufacturăm obiecte licitate pentru strângerea de fonduri necesară unor cazuri individuale sau colective! Să estimăm suflete ajutate, trupuri vindecate, minți hrănite, visuri împlinite? E imposibil de cuantificat! Și apoi, rezultatele noastre nu se cifrează, ci doar impactează!

Care este proiectul cu cel mai mare impact implementat de ACCES Oltenia?

În urmă cu 5 ani am lansat primul program specializat de voluntariat în spital, depășind cu mult ceea ce ne propusesem. Demersurile noastre au început cu proiectul Eroi de poveste, în cadrul căruia am amenajat la Spitalul Clinic de Urgenţă – Secția de Chirurgie Pediatrică, o sală de joacă, care să faciliteze interacțiunea dintre voluntari și copiii internati. Ne-am propus sa strângem 80 de voluntari, dar am ajuns la 350. Am conștientizat atunci că tinerii din Craiova își doresc să facă voluntariat, lipsindu-le doar programele care să răspundă acestor nevoi. Am extins activitățile prin programul We care, we share la Clinica de Pediatrie a Spitalului Municipal Filantropia, unde am amenajat a doua sală de joacă și am permanentizat un program de voluntariat.
În total, din 2015 și până în prezent, aprox. 700 de tineri au fost implicați în programele de voluntariat pe care le desfășurăm în spitalele din Municipiul Craiova.

De ce trebuie să încurajăm copiii să facă voluntariat?

Contaminându-i pe copii și tineri cu implicarea socială, cu bucuria sentimentului de împlinire asociat unei fapte bune, cu recunoștința pentru ce au primit și cu datoria rambursării către cei aflați în nevoie (validând postulatul lui Eugeniu Speranția conform căruia ”individul este veșnic debitor față de societate”), ne setăm cel mai important indicator calitativ: cultura voluntariatului și asumarea responsabilității sociale. Civismul nu ne-a fost valoare și îl deprindem greu. Orizontul nostru de timp pentru a-l vedea viu este de 30 de ani, atunci când copiii voluntarilor noștri își vor activa amprenta genetică a părinților lor și își vor însuși modelul acestora.

Cea mai importantă lecție învățată de-a lungul anilor de activitate ACCES Oltenia?

Am învățat că orice este posibil atâta vreme cât credem în visul nostru de a schimba lumea în mai bine cu noi și prin noi, gândirea și atitudinea noastră pozitivă ducându-ne către reușită, pe care noi o măsurăm prin iubirea față de semeni, cărora le-am dedicat munca din acești 18 ani. Am învățat că adevărata valoare a ONG-ului o dă echipa sa, putând afirma cu onestitate că ACCES Oltenia este căminul maturității mele, acolo unde mi-am clădit a doua familie, pregătită să ducă ștafeta mai departe, o familie în care am sădit sentimentul apartenenței și al pasiunii, care ”face ceea ce îi place cu adevărat și nu simte că trebuie să muncească pentru altă motivație decât cea intrinsecă” (Confucius)!

Ați vrea ca oamenii din România să aprecieze mai mult…

Faptele bune, modelele sociale pozitive, voluntariatul, munca, pasiunea și valorile umane.
Cel mai dificil proces de schimbare în viață îl reprezintă trecerea pragului de la individualism la altruism, de la eu la noi! Viața nu ar trebui să însemne să ne dăruim doar nouă înșine, viața are plural, înseamnă NOI, adică să dăruim și altora !

A ne educa membrii comunității în spiritul valorilor de bine, compasiune, întrajutorare, corectitudine, respect, empatie, curaj, responsabilitate pentru lege, natură, animale etc. ne dă speranța perenității ca grup social și nație!

Care este rolul unui ONG în societatea românească?

În contextul actual, în care autoritățile publice nu au timpul și nici resursele necesare să răspundă prompt și eficient la toate problemele existente în societate, ONG-urile pot să compenseze şi să deruleze proiecte care să revigoreze aceste domenii, creând astfel un mediu care să favorizeze o dezvoltare normală a cetățenilor. Practic, acolo unde instituțiile statului, prin autoritatea cu care au fost investite, nu au capacitatea rapidă de intervenție în diverse situații de criză, ele pot să apeleze la forța civică a confederațiilor de ONG-uri active și să-și estompeze deficitul sau să suplineacă o potențială carență. Managementul public ar trebui să valorizeze leadershipul civic și să-l activeze în funcție de necesități!

Continuați sintagma “ca la 18 ani”…

Încă idealiști și plini de speranță că putem contribui pozitiv la transformarea comunității în care trăim, că putem diminua clivajul de dezvoltare dintre noi și Occident, că putem să contribuim la creșterea gradului de educație prin a-i ajuta pe tineri să-și descopere pasiunile și să înțeleagă beneficiile pe termen lung ale școlii, că putem alina suferința fizică și o putem ameliora pe cea psihică prin consiliere și sprijin de specialitate, că putem să încurajăm inițiativele de refacere a ecosistemului natural, că putem să îmbunătățim viața animalelor de companie și a celor sălbatice, că putem să fim parte din programele de dezvoltare culturală a regiunii și să ne implicăm în conservarea și prezervarea patrimoniului și identității culturale românești etc…
Toate acestea le simțim și gândim sub auspiciile maturității și răbdării de a înțelege și respecta norma juridică și socială, de a accepta diversitatea tipologiilor umane și a ne adapta planurile de intervenție astfel încât să-i ajutăm pe beneficiari să își poată descoperi și accesa resursele interne, ca răspuns în fața provocărilor vieții.

Ce urmează pentru ACCES Oltenia?

Dacă am reușit să supraviețuim debutului circumspect al formării unei culturii a acțiunilor civice instituționalizate și am traversat cel mai dificil climat pentru ONG-uri, în acești 18 ani de activitate în societatea românească, ne place să credem că următorii vor fi mult mai generoși cu noi.

Eforturile de a fi creativi și asertivi, de a identifica soluții mixând antreprenoriatul social cu activitățile fără scop lucrativ vor fi marea provocare a anilor care urmează. Dar, optimismul caracteristic acestui mediu aflat într-un melange incurabil cu idealismul nostru volitiv, de inspirație schopenhaueriană, ne va menține în arena maratoniștilor ce nu renunță niciodată decât atunci când se asigură că ștafeta lor a fost preluată cu succes!