Domnule Președinte,
Doamnelor și domnilor deputați,
Marile economii agricole ale Uniunii Europene sunt capitalizate puternic. Fermierii dețin utilaje agricole moderne, logistică și echipamente performante, iar produsele lor ajung nu numai în magazinele din țările respective, ci chiar și pe mesele românilor. Chiar dacă statele dezvoltate dispun de o asemenea capitalizare, agricultura tot are nevoie de forță de muncă pentru culegerea recoltelor, în special în zona fructelor și legumelor puternic perisabile. De exemplu, zilele trecute, urmăream o statistică din Italia, țară cu o agricultură competitivă, cu produse de calitate, care se bazează pe 385 de mii de lucrători străini, aduși din peste 100 de state ale lumii. Mă întreb, oare de câți lucrători ar fi avut nevoie fermierii italieni, dacă nu ar fi avut cele mai performate utilaje agricole în realizarea culturilor și, mai ales, în culegerea lor? Răspunsul îl cunoaștem cu toții! Cel puțin de zece ori mai mult.
Stimați colegi,
Este foarte adevărat faptul că unii fermieri din țara noastră au reușit, prin eforturi proprii, să investească în tractoare, utilaje, sisteme de sortare și alte echipamente, pentru a produce mai eficient și pentru a-și valorifica mai bine producția. Aceștia sunt, de regulă, fermierii mai mari care cultivă câteva hectare bune și care reușesc, măcar o dată pe an, să își îmbogățească stocul de utilaje cumpărând din străinătate echipamente, de cele mai multe ori deja uzate, pentru că nu au bani pentru unele noi. În cazul fermierilor mici și mijlocii lucrurile sunt mult mai complicate. Oricui îi pasă de soarta celor care muncesc în agricultură ar trebui să meargă în livezi sau în câmpie nu doar când se muncește cultura, ci și atunci când roadele sunt gata de cules. Cea mai mare problemă pe care o au fermierii noștri este aceea că nu au forță de muncă disponibilă pentru a culege recolta, pentru că tinerii la sat sunt tot mai puțini și pentru că la noi cartoful, ceapa sau morcovul se recoltează în continuare cu sapa și găleata, nu mecanizat. De asemenea, nu trebuie să pierdem din vedere și faptul că atractivitatea muncii în agricultura românească este scăzută pentru lucrători, motiv pentru care, nu de puține ori, cantități importante de fructe rămân în pomi și tone de legume sunt întoarse sub brazda plugului.
Stimați colegi,
Această diagnoză a agriculturii românești este cunoscută și la nivelul Ministerului agriculturii, însă de acolo nu vine către noi decât o liniște asurzitoare. Am înțeles cu toții că gălăgioșii din USR au compromis dezvoltarea sistemului de irigații prin PNRR. Dar, nici nu am auzit în ultimul an ca Ministerul agriculturii să lanseze programe curajoase, care pot fi finanțate din fonduri nerambursabile, prin care fermierii români să poată să achiziționeze elemente de capital care să compenseze deficitul de forță de muncă din domeniul agricol. Vreau să cred că nu vom mai traversa încă un an în care Ministerul agriculturii află de la știrile TV că e secetă în țară, că porcii și păsările ajung la groapa de gunoi și nu la rafturi, că fermierii români nu au nici cu cine să culeagă recoltele și nici unde să le vândă și că cei mai mulți ies în pagubă.
Vă mulțumesc, Nicolae GIUGEA Deputat PNL
