Data nașterii: 15.01.2005
Locul nașterii: Craiova, Romania
Reședința: Craiova, Romania
Înălțime și greutate: 185 cm / 72 kg
Antrenor: Alexandru Nicolae BANCIU
Club: Clubul Sportiv Dinamo București
Echipament: Babolat
Suprafața de joc preferată: Hard
Lovituri preferate: Forehand și serviciul
Jucători preferați: Novak Djokovic
Palmaresul lui Alex Coman numără până în prezent peste 150 de trofee, cupe și medalii obținute în turneele la care a participat, în țară și străinătate.
În prezent, la fel ca în ultimii 4 ani de zile, Alex Coman este jucătorul nr. 1 în lotul național de tenis al României, fiind cel mai bine clasat junior român din Europa, deși este cu un an 2 sau 3 ani mai mic decât principalii săi adversari.
De 12 ori Campion Național al României, la categoriile de 10, 12, 14, 16 și 18 ani, dublu medaliat la Campionatele Europene Individuale cu medalia de aur și de bronz în proba de dublu, vicecampion al Turneului Campionilor desfășurat la Reggio Calabria în luna octombrie, câștigător al prestigiosului turneu Eddie Herr din Florida și semifinalist Orange Bowl din Florida din luna decembrie, Alex Coman este considerat cel mai bun produs al tenisului masculin de junior românesc din ultimii 20 ani, niciun alt junior român nereușind să obțină aceste rezultate pe plan național și internațional.
Pentru al doilea an consecutiv a fost declarat „Juniorul Anului în Tennis Europe” și premiat la Gala Tenisului Românesc.
Este cel mai tânăr jucător român din istorie convocat la Cupa Davis pentru a face parte din reprezentativa României, în martie 2020.
Din poziția de lider al lotului, la începutul acestui an a reușit să conducă echipa de 14 ani a României până în finala Campiontelor Europene de Iarnă pe Echipe, titlul de vicecampioni europeni fiind una dintre cele mai bune performanțe obținute la nivelul tenisului masculin de juniori din istoria Federației Române de Tenis.
Începând cu luna martie 2019, Alex Coman a devenit nr. 1 în clasamentul Tennis Europe, având 36 de săptămâni aflat pe această poziție, pe care o ocupă simultan cu cea de lider al Clasamentului Național al Federației Române de Tenis, atât la 14 ani cât și la 16 ani, o altă premieră în tenisul masculin de juniori din România.
Vă prezentăm un interviu cu Alexandru Coman,un dialog matur despre performanțe,sacrificii și planuri de viitor.
1. Cum a intrat tenisul în viața ta? Cum au fost primele antrenamente?
R: Am început tenisul în urmă cu 11 ani. Aveam un pic peste 4 ani și părinții m-au dus de mână la o bază de tenis din cartier. Eram foarte energic la vârsta aceea, alergam mereu de dimineața până seara, și cred că și-au dorit să găsească o formă prin care să mai consum din această energie. Nu s-a gândit nimeni atunci că acest lucru va însemna începutul unui drum lung și greu, dar extrem de frumos în același timp… tenisul de câmp.
Am intrat pe mâna dlui, profesor DRAGU Marian, un om extrem de bun și cu o răbdare incredibilă, care m-a învățat primele lucruri în tenis. Nu rețin foarte mult din aceste prime antrenamente, știu doar că îmi amintesc faptul că îmi doream să dau și eu mingea aceea de tenis peste fileu, la fel ca cei mari. În schimb a trebuit să stau pe margine și să mă uit la ei, iar dl. DRAGU mi-a dat o rachetă micuță și o minge veche, spunându-mi să încerc să bat de cât mai multe ori mingea de pământ cu racheta. Bineînțeles că nu prea am fost încântat de acest lucru…adică eu să stau pe margine și ceilalți copii să se joace tenis? Nu prea era ceea ce îmi imaginam eu despre tenis, dar eram mic…aveam doar 4 ani, și credeam că nu este ceva foarte dificil să lovești o minge cu o rachetă și să o dai peste un fileu.
2. În afară de familie, cine te-a mai susținut pe acest drum?
R: E o întrebare dificilă aceasta. Nu pentru că nu aș ști răspunsul ci pentru că sunt foarte multe persoane care m-au ajutat să fac ceea ce fac acum și să ajung unde sunt. Și nu neapărat din punct de vedere financiar (aici nu sunt chiar așa multe ).
Dar în afara părinților au fost oameni care au crezut în mine și care m-au susținut necondiționat, iar aici vreau să enumăr doar o parte dintre ei și aș începe în primul rând cu foștii mei profesori de la școala generală ”Al. Macedonski” din Craiova dar și cei actuali, de la Colegiul Național ”Ștefan Velovan”, care au înțeles că tenisul nu este pentru mine doar un hobby ci este un mod de viață, fapt pentru care am avut mereu înțelegere din partea dumnealor de fiecare dată, dar și din partea colegilor care m-au ajutat și mi-au trimis online lecțiile și temele tunci când nu eram în țară și eram plecat la turnee, astfel încât să nu rămân în urmă cu materia.
De asemenea, aș vrea să mai nominalizez aici echipa mea, cei care au pus umărul și au construit pas cu pas împreună cu mine acest drum: Alexandru Banciu (antrenor), Corina Banciu (preparator fizic), Ioan Popoviciu (mental coach) și Bogdan Anghel și Ana Dedu (kinetoterapeuți), precum și clinica Prokinetic din Craiova.
Nu în ultimul rând, aș vrea să menționez firma Babolat, sponsorul meu tehnic cu care sunt împreună de 4 ani și care îmi furnizează tot echipamentul de joc, fiind unul dintre cei mai tineri jucători din Europa care au avut un sponsor tehnic, fapt pentru care țin să le mulțumesc că au avut ncredere în mine deși nu aveam decât 11 ani. De asemenea, firma Science in Sport și dlui Tudor Sulea, cea care îmi asigură necesarul de produse pe partea de nutriție sportivă, un segment extrem de important din viața oricărui sportiv care face performanță.
Aș mai dori să mai adaug un nume, de data aceasta de suflet: Mircea Marinescu, sau așa cum îi zic eu în glumă ”tatăl fetei de la tenis”. Mircea este una din acele persoane care a crezut și crede în mine, și m-a însoțit la câteva turnee internaționale importante, atunci când părinții sau antrenorii nu au putut să vină cu mine, primele turnee internaționale pe care le-am câștigat la categoriie de vârstă de 14 și 16 ani venind alături de el. Nu am zis nimic de ”fata de la tenis”- Bianca Marinescu.
Este alături de Mircea și Georgeta Marinescu, una din acele persoane foarte speciale pentru mine care au crezut mereu în mine și în tenisul meu, susținându-mă și văzând în mine mai mult decât mulți alții din lumea tenisului, fapt pentru care are un loc special în inima mea.
3. Care sunt obiectivele tale pentru anul 2020?
R: Dacă m-ați fi întrebat acest lucru la începutul anului ar fi fost un răspuns rapid: veneam după câștigarea turneului nord-american de la Eddie Herr International din Florida și după semifinala de la Junior Orange Bowl din luna decembrie și aveam planuri mari pentru 2020. Acest lucru s-a concretizat și în startul lansat pe care l-am avut la începutul acestui an, când am câștigat titlul de campion național individual la categoria superioară, cea de 16 ani, precum și un turneu international tot de 16 ani, atât la simplu cât și la dublu, în Siauliai, Lituania. Convocarea mea la lotul de seniori pentru a face parte din echipa de Davis Cup a Romaniei imi dadea de asemenea sperante că va fi un an mai bun decât 2019, care fusese unul excepțional pentru mine din punct de vedere al rezultatelor.
Dar după numai 2 luni de la începutul anului totul s-a blocat, atât la noi cât și în lume…antrenamente, turnee, clasamente…totul. Și deocamdată, cel puțin din punct de vedere al tenisului, nimic nu s-a schimbat foarte mult. Așa că, referitor la întrebarea dumneavoastră, răspunsul este unul singur: nu mai am obiective pentru acest an. Îmi doresc doar să pot să mă antrenez normal și să pot reîncepe competițiile, sperând să revin cât mai repede la forma foarte bună în care mă aflam când a izbucnit pandemia de corona virus.
4. Care este cel mai dificil lucru în sport?
R: Multă lume spune că cel mai dificil lucru, sau cel puțin printre cele mai dificile, este să ajungi pe primul loc în ramura sportivă pe care o practici. În tenisul de câmp, să ajungi să fii numărul 1 nu este un lucru ușor, este nevoie de multă muncă, de voință, de persevernță, de un efort de echipă susținut și poate chiar de un pic de noroc. Dar nu acesta este din punctul meu de vedere cel mai greu lucru, ci menținerea pe această poziție este cel mai dificl lucru de realizat.
În anul 2019 am fost pe prima poziție a clasamentului internațional la categoria mea de vârstă peste 35 de săptămâni, aproape 9 luni din an, până la 31 decembrie, când am ieșit din categorie în mod automat. Poți să ajungi nr.1 dintr-o conjunctură, poate ai un pic de șansă, poate adversarii tăi nu au fost în formă la un moment dat sau poate te strecori ușor pentru că nimeni nu te cunoaște și nu te bagă în seamă…dar ca să te menții pe această poziție este extrem de dificil. Nu trebuie să lupți doar cu adversarii care de data aceasta sunt avizați și știu pe cine au în față, toți jucătorii dorindu-și să câștige impotriva ta, dar te confrunți și cu presiunea din interior care vine invariabil cu această poziție. Ai ajuns acolo unde ești și lupți meci de meci și săptămână de săptămână să îți menții poziția și să îți demonstrezi ție insuți în principal pentru ce te afli pe acea poziție.
5. Cine este modelul tău în tenis?
R: Mi l-am ales ca model atunci nu pentru că știam foarte multe despre tenis la acea vârstă, ci dintr-un motiv mult mai simplu: era un câștigător care nu renunța niciodată. Era anul acela de vis al lui, 2011, când reușise să dea de pământ cu ceilalți 2 mari granzi ai tenisului, Roger și Rafa, părând că se săturase să fie veșnic pe locul 3…l-am văzut la câteva meciuri și m-a impresionat voința lui…atunci nu știam la 5-6 ani să spun de ce îmi place Nole. Răspundeam la această întrebare când eram mic spunând că îmi place Djokovic pentru că el câștigă mereu, chiar și atunci când toți cred că aproape a pierdut și tot stadionul e împotriva lui.
Modelul meu în tenis a fost de când eram mic sârbul Novak Djokovic.
Nu am nimic din stilul de joc al lui Nole însă încerc să îl copiez într-o privință: voința lui extraordinară, puterea lui mentală, dorința de victorie, refuzul de a pierde chiar și atunci când tu ești poate singurul care mai crezi în victorie. Nu mai țin minte cine a spus acest lucru, dar mi-a rămas în memorie: ”Campionul este doar un alt challenger care a refuzat să renunțe la un moment dat”.
Jocul meu se bazează în acest moment pe o combinație de forță, viteză și tehnică, pe care încerc cu echipa mea să le echilibrez și să le ridic cât pot de mult. Însă cred că eu și Nole avem un singur lucru în comun în acest moment: refuz să pierd și acest lucru mă face să lupt mereu până la ultimul punct, încercând să îmi depășesc permanent condiția și nivelul, fie că este vorba de antrenamente sau de meciuri oficiale.
6. Ce faci în afară de sport?
R: În afară de sport? Cam dificil… nu prea am mult timp liber. Când nu sunt la antrenamente sau în turnee sunt… la școală. Încerc să mențin nivelul ridicat și cu școala, deoarece, cred eu, tenisul de câmp este un sport al oamenilor inteligenți, care trebuie să stăpânească foarte bine noțiuni de matematică, geometrie sau fizică, fiind vorba de traiectorii și unghiuri pe care trebuie să le cauți permanent pentru ați învinge adversarul.
Atunci când am puțin timp liber îmi place să mai uit la seriale sau să mă joc pe play-station cu prietenii și să ascult muzică.
7. Ultima carte citită?
R: Cred că ultima carte pe care am citit-o este ”MINDSET”, scrisă de Carol S. Dweck, o carte extrem de bună despre tipurile de mentalitate care există (flexibilă și rigidă) și despre modul cum aceste două tipuri de mentalitate influențează toate aspectele vieții, nu numai cea sportivă, autoarea susținând faptul că poți oricând să îți schimbi modul de gândire din rigid în flexibil, trecând în tabăra oamenilor de succes.
Este o carte mai mult de dezvoltare personală, pe care mi-a recomandant-o mental coach-ul meu, dl. Ioan Popoviciu, și care după ce am citit-o am înțeles multe din trăirile cu care un jucător de tenis se confruntă, atât în teren cât și în afara lui.
8. Unde te vezi peste 10 ani?
R: Aici nu e greu de răspuns. Mă văd făcând ceea ce fac și acum, adică tenis, însă la un nivel mult mai înalt. Sper ca peste 10 ani să mă aflu printre jucătorii al căror nume este pronunțat atunci când se discută despre șansele acelora care pot câștiga un turneu de Grand Slam și sper să am șansa să mă lupt de la egal la egal cu cei mai buni din lume la momentul respectiv.
Dar pentru a face acest lucru trebuie să o iau pas cu pas. Deocamdată în acest moment am învățat că talentul nu este suficient pentru a avea rezultate începând cu un anumit nivel: este nevoie în plus de acest lucru de multă, foarte multă muncă, de disponibilitate la efort și de sacrificii pe care trebuie să le faci permanent, de forță și putere mentală și de dorință. Dorința de a continua, zi de zi, săptămână de săptămână, turneu de turneu, chiar și atunci când crezi că totul este împotriva ta și ai impresia uneori că totul este în zadar. Să ai puterea să te ridici și să mergi mai departe, fără să privești în urmă, pentru că nu ai puterea să mai schimbi ceva din ceea ce a fost, ci doar înainte…pentru că viitorul începe azi și poate fi schimbat oricând de acțiunile și alegerile noastre de zi cu zi, din prezent.
9. Un sfat pentru tinerii care doresc să practice acest sport?
R: Tenisul este un sport extrem de solicitant, atât fizic cât și mental, dar este unul dintre cele mai fruomoase sporturi din lume. Este sportul unde depinzi doar de tine pentru a câștiga sau a pierde, unde ești nevoit să iei decizii în fracțiuni de secundă care fac diferența între învins și învingător, este sportul în care nu există decât un singur câștigător și o mulțime de învinși săptămână de săptămână, la fiecare turneu jucat.
Dar este și sportul în care îți descoperi limitele și lupți meci de meci să le depășești, în care știi că fiecare meci pe care îl joci are în dreptul numelui tău și drapelul României, și în care fiecare oră petrecută pe terenul de tenis, fie că este antrenament sau meci oficial, este un examen pe care îl dai ție însuți, cu scopul de a fi un pic mai bun decât ai fost ieri și puțin mai slab decât vei fi mâine. Este sportul care clădește caractere și care dezvoltă personalități complexe, în care copiii învață de la primele lecții ce reprezintă fair-play-ul și ce înseamnă munca în echipă într-un sport prin excelență individual.
Sfatul meu? Țintiți cât mai sus. Fiecare din cei care încep tenisul visează să ajungă o Simona sau un Rafa sau un Roger. Nu renunțați niciodată la visul vostru, și indiferent de nivelul de performanță care îl veți atinge, toți veți fi niște campioni. Pentru că tenisul de câmp asta face: clădește caractere de campioni, dacă este practicat și făcut cu dragoste și cu plăcere.
